Spre o societate a bunei cuviinte

Cristina Balaceanu, profesor

           Pentru a face fata provocarilor viitorului, marcat de penuria de resurse naturale raportate la populatia in crestere, omenirea trebuie sa fie in masura sa foloseasca in interesul propriu tehnologiile si rezultatele cercetarilor stiintifice avansate astfel incat sa identifice metode prin care sa stopeze incalzirea globala utilizand energii regenerabile, nanotehnologii, cloud computing[1]. Contextul actual este marcat atat de neajunsuri legate de accesul la resurse, cat si de frictiuni politice la nivel global, schimbari de paradigma, joctiuni ale centrelor de putere, se pare, pentru creionarea unei noi ordini mondiale.
            In prezent omenirea este in pragul unei noi crize economice globale, poate mult mai severe, din cauza schimbarii gradului de spurtabilitate al individului in raport cu restrictiile, nu doar cele legate de nevoi, considerate in secolul trecut, de baza (hrana, adapost), ci cu cele legate de comunicare, relationare, reprezentare (cheltuielile pentru gadgeturi, acces la Internet, socializare, haine etc). Ceea ce ne face sa ne aflam in pragul unei crize globale sunt consumerismul, accesibilitatea bunurilor de consum prin apelare la mijloace de creditare, dar si avansul tehnologiei care plaseaza omul mult mai aproape de capitalul tehnic, din perspectiva costului muncii.
            In atare conditii este nevoie de o schimbare de paradigma in relatia consum - alocare de resurse iar resursele consumate sa provina, in cea mai mare parte, din surse regenerabile.
            Lumea academica constientizeaza pericolul crizei prin implozie si atrage semnale in utilizarea liberului arbitru pentru stoparea, la nivel individual, a consumului de resurse, energie si timp.
            Omul a devenit complementar timpului petrecut in activitati de rutina, cu un consum mare de energie nesustenabila iar efectul este o alienare societala. Poate ca institutiile educationale si culturale vor avea parghiile necesare in a corija comportamentul tinerilor in pierderea capacitatilor creatoare care se irosesc prin pierderea timpului, divergent proceselor cunoasterii si inovarii.
            La nivel de politica economica, societatea a luat act de transformarile generate de schimbarile climatice si a redus importurile din China, reactie in lant care a provocat incetinirea cresterii economice a acesteia, fiind consideata o vulnerabilitate la nivel global.
            Un alt element al schimbarilor bruste din economie il constituie reluarea practicilor protectioniste de catre economia care a reusit la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial sa instaureze o lume libera, fara constrangeri protectioniste, cu un rol proeminent al pietei libere: SUA. Trump chiar vrea o schimbare, nu doar prin impunerea de ziduri (o alta parabola de care europenii par ca vor sa uite, Zidul Berlinului, cu toate ca metafora zidului persista si la premierul ungar, Orban), ci si prin impunerea de politici protectioniste pentru o serie de bunuri neaose americane in zone precum UE, Japonia sau China.
            Un alt element al politicii actuale il reprezinta jocul Rusiei pe scena internationala, nu doar in materie de resurse (gaze), ci si al serviciilor de securitate.
           Ramane dispusa Rusia sa nu intervina pe piata UE pentru reglarea raporturilor de forte in ceea ce priveste problemele sociale generate si de migratie, lipsa fortei de munca calificate, imposiblitatea dezvoltarii si implementarii de programe care sa scape Europa de dependenta de gazele rusesti.
           Mai intervin Africa, care se dezvolta uimitor, chiar daca inegal, si India, care contribuie la cresterea populatiei lumii, accentuand prapastia din ce in ce mai evidenta dintre bogati si saraci.
            Necesitatea luarii in considerare a protectionismului este argumentul industriilor incipiente (infant industries). Parintele acestei filozofii, Secretarul Trezoreriei din S.U.A. Alexander Hamilton care in 1791 considera ca sectoarele prelucratoare din noile tari independente dispun de avantaje comparative care le vor permite, in timp, sa concureze pe pietele externe. Totusi, el avertiza ca tanara industrie prelucratoare din aceste tari nu are sanse de supravietuire in perioada de inceput din cauza puternicei concurente a firmelor europene mult mai mature in plan concurential. El a considerat ca solutia care se impunea era aplicarea de taxe vamale majorate la importul de produse in S.U.A. oferind firmelor americane protectia adecvata pana cand se vor maturiza pentru a rezista concurentei . Aceasta filozofie a fost impartasita de foarte multe tari din toate regiunile lumii. Japonia a fost extrem de eficienta in sustinerea anumitor sectoare economice. in intreaga perioada postbelica, Japonia a dezvoltat industriile de prelucrare a metalelor (fonta, otel, cupru, aluminiu si zic) in pofida faptului ca nu dispune de resursele naturale necesare. Acest obiectiv a fost realizat prin eliminarea taxelor vamale la minereuri si concentrate minerale si prin aplicarea unor taxe vamale ridicate la metale prelucrate. Spre exemplu, in 1970 nu se aplica nicio taxa vamala la minereurile de cupru importate in timp ce produsele prelucrate din cupru erau susceptibile de taxe vamale de peste 22%.
            Pe masura ce industria sa de prelucrare a metalelor s-a maturizat, Japonia a redus nivelul protectiei la import pentru ca in prezent taxele vamale aplicate la aceste produse sa fie practic neglijabile. Sprijinul guvernamental pentru anumite sectoare care pot avea, in perspectiva, avantaje comparative, poate fi o strategie de dezvoltare deosebita si eficace cum au demonstrat experientele mai multor tari. Totusi, a determina care sectoare sprijina industriile incipiente, care ar trebui protejate, este deseori o decizie de natura politica mai degraba decat economica.             Protectionismul este mai usor de argumentat, folosind acest gen de argumente, pentru ca managerii companiilor producatoare, lucratorii si actionarii sunt sensibili la acest argument sprijinind protectionismul la import si stimularea exporturilor. Mai mult, odata ce un sector a dobandit protectie, se va manifesta ulterior o puternica opozitie fata de renuntarea la aceasta, multe sectoare incipiente continuand sa fie protejate si dupa ce au atins stadiul de maturitate.
Protectionismul a ajutat sectoarele economice intr-un anume punct al istoriei, a conturat modalitati de productie care dezvoltau avantajele competitive ale bunurilor econoice, au impartit pietele in functie de competitivitate.
           In prezent, ca o reactie la protectionismul lui Trump, UE si Japonia au pus bazele celei mai vaste zona de liber-schimb din lume (600 de milioane de consumatori si circa 30 % din PIB-ul mondial). Presedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, insotit de presedintele Consiliului, Donald Tusk, au semnat la Tokyo, impreuna cu premierul japonez Shinzo Abe, acordul de liber schimb intre cele doua blocuri economice. Evenimentul arata lumii vointa politica de neclintit a Japoniei si a Uniunii Europene de a deveni campioanele liberului-schimb si de a duce lumea in aceasta directie, desi protectionismul se raspandeste tot mai mult .
            Mentinerea locurilor de munca este in prezent un deziderat ca urmare a cresterii incidentei tehnologizarii si robotizarii, ca argument pentru tari in ceea ce priveste asigurarea securitatii nationale si natiunilor. Companiile cu traditie si lucratorii lor din tarile dezvoltate se considera deseori amenintate de importurile provenind din tarile care dispun de forta de munca mai ieftina. Pentru a se mentine gradul existent de ocupare a fortei de munca din anumite sectoare, firmele si lucratorii solicita ,de cele mai multe ori, protectie in raport cu concurentii lor externi. Oficialii guvernamentali, sensibili la riscurile pauperizarii si somajului in regiunile unde sunt localizate anumite sectoare productive care si-au pierdut avantajele comparative, devin sensibili la aceste solicitari ale adeptilor protectionismului. Sprijinul poate fi acordat sub forma de taxe vamale, contingente de import sau alte tipuri de bariere netarifare multe dintre ele extrem de eficace in restrictionarea importurilor. Acest tip de sprijin poate fi doar temporar, cum este cel acordat de autoritatile americane companiei Harley-Davidson pentru a face fata concurentei producatorilor japonezi in anii 80 permitandu-i sa-si redefineasca strategiile operationale si sa-si reconstruiasca imaginea pe piata. Alteori, asistenta poate fi mentinuta o lunga perioada de timp cum este cea acordata industriei navale din multe tari si siderurgiei, practic, in toate tarile dezvoltate, sau industriei textile ajutata de acorduri de comercializare ordonata a produselor. Sunt extrem de comentabile avantajele obtinute prin mentinerea protectiei. De regula nu se inregistreaza mentinerea sau sporirea gradului de ocupare a fortei de munca.
           De asemenea, atunci cand se castiga locuri de munca acestea se regasesc in sectoarele care si-au pierdut avantajele comparative ceea ce genereaza alocarea ineficienta a resurselor umane si intarzierea ajustarilor structurale. Pe masura ce se castiga unele locuri de munca in sectoarele concurate de importuri, se pierd locuri de munca in alte sectoare care produc pentru export ca urmare a reducerii potentialului de absorbtie in tarile din care provin produsele supuse barierelor protectioniste. Mai mult, masurile protectioniste scumpesc produsele importate. Acest lucru conduce la reducerea cererii pentru produsele respective dar si pentru alte produse ceea ce conduce la pierdere de locuri de munca. Acest argument a fost puternic licitat de oponentii la ideea de creare a NAFTA. Studiile au evidentiat faptul ca, dupa primii ani de functionare a acestei grupari integrationiste nu s-au inregistrat delocalizarile de capacitati de productie care se anuntau initial. in plus, companiile multinationale si fara masurile protectioniste isi localizeaza anumite productii in zonele avand maximum de avantaje competitive.
            In esenta, argumentul apararii nationale a fost deseori folosit pentru a justifica apelarea la instrumentele de politica comerciala in favoarea anumitor sectoare economice. S-a considerat ca, anumite evolutii politico-militare, se pot dovedi potrivnice intereselor unei tari, aceasta fiind in situatia de a-si asigure autoaprovizionarea cu materiile prime strategice, cu masini si utilaje, cu tehnologie si chiar cu produse agroalimentare pentru a fi mai putin vulnerabila fata de amenintarile externe[2]. In prezent, este eminamente necesar sa consideri ca securitatea nationala trebuie sa constituie un argument pentru dezvoltarea unor productii de natura economica care sa confere oamenilor locuri de munca si bunastare. In aceste conditii, apararea devine un instrument de bunastare, de asigurare a unor motive si deziderare pentru dezvoltare.
            Cu protectionism sau fara, cert este ca trebuie sa protejam natura, omenirea si buna cuviinta. Ne putem folosi de natura, asa cum s-a intamplat mii de ani, fara sa distrugem relatia fireasca dintre om si resurse, dintre om si rezultatul utilizarii resurselor in economie, productia. Totodata, in tot avantul cercetarii si tehnologiei, omul devine mai singur, mai sarac, mai supus presiunilor de pe piata fortei de munca, de timp, care se comprima in defavoarea lui, firescul umanitatii se pierde in lupta continua pentru supravietuire, concept relative in raport cu asteparile individuale.

---

[1] Dezvoltarea tehnologiilor IT confera posibilitati largite de eficientizare a actelor economice, de transmitere de informatii catre piete cu privire la oferta de bunuri economice, capacitatea de productie, in scopul cresterii vizibilitatii si a cotei de piata a companiei. Totodata, tehnologiile moderne de tip ,,could,, permit o apropiere in timp real intre utilizatori, ofera solutii variate pentru stocare, prelucrare si utilizare de date la distanta prin intermediul internetului, conferind accesul aproape nelimitat la informatii fara a face investitii majore de capital, reducand costurile, creand premise favorabile pentru cresterea nivelului de competitivitate al companiei.
[2] Teza de doctorat: Pregatirea economiei si a teritoriului pentru aparare. Actualitate si orientari de perspectiva, 2017.https://www.unap.ro/DOCTORAT/Rezumat%20teza%20decembrie/Rezumat%20teza_RO_DIACONU%20ION-Bebe.pdf

Piata partidelor politice

               Chiar daca termenul de piata este atribuit indeosebi bunurilor economice marfare, putem, in conditiile societale actuale, nu numai in Romania, sa atribuim o valoare mercantila si elementelor de natura institutionala, cum ar fi partidele politice.
            Recentele manifestari publice, destul de tulburi, atat in Romania (evenimente de strada, dezbaterile politice de pe piata media, evenimentele cu caracter electoral) dar si in Uniunea Europeana (manifestatii de strada, proteste, atentate, alegeri europarlamentare, negocieri partidice pentru conturarea unor vectori de putere la nivelul institutiilor UE) contribuie la cristalizarea unor forte mercantile, diriguite de interese economice, ca raspuns la nevoia de putere.
in contextul actual, piata partidelor politice, de forma oligopolista, se concentreaza pe identificarea vectorilor de putere la nivel european spre care sa tinda si din care sa culeaga uzufructul, pe termen mediu si lung, dar urmarind totusi si un castig imediat, respectiv generarea unei imagini constructive, progresiste, reformiste la nivelul opiniei publice, in scopul obtinerii de notorietate si de voturi. in acest sens, consumatorul de politici publice, adica cetateanul, nu detine informatii perfecte despre intentiile partidului aflat pe val, ca urmare a cresterii vizibilitatii acestuia exclusiv prin mijloace de piata, consumeriste, a caror utilitate sociala nu poate fi cuantificata intrucat nu a produs efecte sociale masurabile la nivelul comunitatii. Astfel de partide se hranesc exclusiv din publicitate, zgomot mediatic, negarea actiunilor altor partide, fara a genera un produs livrabil pentru cetateni. Jocul politic devine carismatic, interactiv, atrage forte societale din randul consumatorilor de politica, caracterul de efemeritate fiind evident. Nu exista fundament conceptual, nu pot fi identificate cai si directii de actiune care sa constituie un demers durabil, se pot distinge insa expuneri de vulnerabilitati ale societatii ca produs al unor strategii de guvernanta esuate. in aceste conditii, cetateanul este contrariat, observa ineficienta actelor de guvernanta anterioare si considera ca i se cuvin accesul la o societate prospera, la un nivel de trai comparabil cu al altor tari din imediata vecinatate. Totodata, identificarea vinovatilor pentru lipsa de eficienta a programelor de guvernare nu ii mai produce utilitate, pragmatismul global face ca nevoia de bunastare sa devina necesitate palpabila si imediata.
            Un alt caracter al partidelor cu orientare de piata este lipsa de masuri de politici publice care sa cuprinda intreg spectrul societal, respectiv politicile publice sa aiba caracter national, nu doar local, caci un partid trebuie sa urmareasca consensul la nivel national, nu satisfacerea unor interese doar a unei anumite comunitati societale. Un partid care militeaza pentru dezvoltarea antreprenoriatului, criticand interesul unei clase sociale pentru locurile de munca din sistemul public, depreciaza climatul social, polarizeaza relatia public-privat creand disjunctii care deservesc democratia si interesul public. Societatile asezate, consumatoare de bunuri economice, sunt interesate si de servicii publice, si de bunuri produse din initiativa privata. Totodata, este nevoie de o expunere a liberei initiative sub diverse forme antreprenoriale, alaturi de existenta companiilor mari, a multinationalelor care, intr-o anumita masura, confera mediului de afaceri competitivitate. Influenta partidelor in acest sens poate conferi praguri de bunastare pentru cetateni prin accesibilitatea la servicii publice necesare sustinerii liberei initiative (infrastructura, programe de dezvoltare pentru comunitati dezavantajate, politici publice fezabile orientate spre rezultat in domeniul educatiei, sanatatii, cercetarii, inovarii sociale) prin asumarea unui consens politic al tuturor partidelor aflate pe scena politica.
            Partidele se vand si se cumpara pe o piata libera cu multe bariere care includ interesul si puterea, fara a miza pe nevoile cetateanului, ci pe capacitatea de manipulare a acestuia inspre obtinerea unor bazine electorale pentru partide. Lipsa de pregatire electorala si a unor elemente de politologie sau doctrina partidica a cetateanului il fac pe acesta sa vibreze si sa isi insuseasca propaganda electorala prezentata mediatic ca un bun rational, perfect pliabil pe nevoia de bunastare a cetateanului.             Astfel, partidele urmaresc prin mijloace de piata promovarea produsului, atingerea satisfactiei consumatorului prin programe efemere (partidele vand iluzii de bunastare, oaze de bunastare pe termen foarte scurt) ajustarea nivelului de dezvoltare pe termen lung fiind de fapt o consecinta a metodelor actuale de valorificare a resurselor si a potentialului de dezvoltare al unei tari. Daca cetateanul, lipsit de puterea de intelegere a mizei partidelor, nu adopta un comportament rational, atunci pretul platit in viitor pentru bunastare va depasi cu mult utilitatea prezenta a nivelului de trai, conferita de alegerea electorala.
            Orientarea spre piata a partidelor va urmari in mod necesar nevoile de dezvoltare ale societatii in contextul regional de dezvoltare cu accent pe infrastructura si accesibilitate la mijloace de piata sustenabile care sa favorizeze obtinerea unui nivel de satisfactie al cetatenilor in raport cu posibilitatile sau potentialul economiei nationale. Vanzarea de iluzii electorale de catre partide este satisfacatoare pe moment dar prejudiciile sunt imense: oamenii vad ca visele se naruie, proiectele de infrastructura si dezvoltare nu se realizeaza din diverse motive, multe dintre acestea fiind blocate institutional iar reversul medaliei este ramanerea in urma in raport cu alte state a caror politica societala este coordonata si orientata spre consens.
           In prezent, se pare ca vremea partidelor istorice a apus. Cetatenii reactioneaza emotional, prin raportarea la retelele de socializare, la spiritul de masa, la comparatii si la negare. Timpul este o variabila indezirabila, conteaza clipa iar producerea de resurse pentru asumarea promisiunilor electorale este fie lasata in sarcina cuiva, fie este vina cuiva pentru nerealizare.
            Realitatea depaseste iluzia iar nevoia de bunastare contribuie decisiv la procesul de alegere. Oamenii sunt produsul vremurilor, piata este raspunsul la faptele intreprinse exante pentru comportamentul expost. Este nevoie de o aplecare asupra deciziei, de intelegere a mecanismului care sta in spatele unei promisiuni, de urmarirea binelui in orice actiune sau fapta, atat la nivel individual, cat si la nivel de colectivitate. Niciun partid nu va face bine fara un pret iar pretul este ajustarea nivelului de bunastare, de libertate, de participare la procesul de luare a deciziilor cu impact public pentru cetateni.

 Profesor Cristina Balaceanu